"- Prietenia este un lucru bizar: nu ne iubim prietenii nici pentru trupul lor si nici pentru ideile lor. In cazul acesta, de unde vine acest sentiment?"

"Spitalele nu sunt decat niste locuri unde se moare"

"Tacerea este mai galagioasa ca orice."

"Imi place perele, dar imi plac si rodiile. Eu nu reprosez perelor ca au un gust diferit de al rodiilor. Imi plac perele pentru subtilitatea lor rafinata, imi plac rodiile pentru sangele cu care iti manjesc barbia."

"- [...] Sunt pe cale sa descopar puterea eliberatoare a literaturii: nu ma voi putea lipsi de ea.
- Literatura are o putere mai mult decat eliberatoare: are o putere mantuitoare. Ea m-a salvat: fara carti, as fi murit de mult."

"- Da, va port pica, ii spuse pustoaica lui Loncours. Nu pentru ca m-ati sechestrat, nu pentru ca m-ati convins ca sunt urata. Va port pica din cauza Adèlei.
- Ce ai sa-mi reprosezi, din moment ce nu ai cunoscut-o?
- Ca ati iubit-o. Eu nu sunt ca Fraçoise: crimele dumneavoastra din dragoste imi inspira un soi de admiratie. Pe un barbat care iubeste pana la abjectie, pana la distrugerea celei pe care o iubeste, il pot intelege. In schimb, ceea ce ma revolta e gandul ca nu sunt prima. [...]"

"- In toti acesti ani, nu m-ati iubit decat datorita asemanarii mele cu cealalta? Urasc aceasta idee!"

 

"Tot ceea ce este prea pur trebuie murdarit, tot ceea ce este prea sfant trebuie profanat."

"Nimic nu se uita mai repede decat Binele. Mai rau: nimic nu trece atat de neobservat ca Binele, [...]"

"Pentru a te proteja de o institutie nu exista mijloc mai bun decat a-i prelua comanda."

"Stii, femeile sunt mecanisme atat de delicate... Portelan chinezesc! E suficienta o emotie ca sa nu mai digere."

"Dar si cartile sunt niste vecini - vecini de vis, care vin la noi doar cand ii chemam, si care pleaca de indata ce nu mai vrem sa-i vedem."

"[...] Ce mult gresise Horatiu calificand-o drept nebunie: dimpotriva, furia era o forma de intelepciune - macar de m-ar fi cuprins mai devreme!"

"Foamea sunt eu." Amélie Nothomb

"Foamea de zahar, de spatii largi, de carti, de filme, de cultura, dar si foamea de ceilalti, foamea de a-ti fi foame si, mai presus de orice, foamea de Tot." (Lire)

"Moartea conţinută în viaţă m-a speriat rău de tot. Ca să mă liniştesc, am vrut iubire în exces.
[...]Mi-am îndreptat atunci atenţia spre cea mai sublimă dintre femei: mama. M-am atîrnat de gîtul ei.
— Mamă, te iubesc.
— Şi eu te iubesc.
— Iubeşte-mă mai tare.
— Te iubesc foarte tare.
— Iubeşte-mă şi mai tare.
— Te iubesc aşa cum numai o mamă îşi poate iubi copilul.
— Iubeşte-mă şi mai mult.
Brusc, mama văzu monstrul care o înlănţuise. Văzu monstrul pe care-l născuse, văzu foamea în persoană, cu ochii săi uriaşi care cereau un tain incomensurabil. Inspirată probabil de nişte forţe obscure, mama spuse un cuvînt pe care unii l-ar putea interpreta drept cruzime, dar care era de o fermitate indispensabilă şi care a jucat un rol capital în existenţa mea de după aceea:
— Dacă vrei să te iubesc şi mai mult, sedu-mă!
Fraza asta m-a umplut de indignare.
Sîngele mi-a urcat în obraji:
- Nu! Eşti mama mea! Nu trebuie să te seduc! Trebuie să mă iubeşti!
— Cine-a mai pomenit aşa ceva? Nimeni nu trebuie să iubească pe nimeni. Iubirea trebuie s-o meriţi.
Am rămas interzisă. [...]Trebuia să merit iubirea ei şi toate celelalte iubiri. Care va să zică, nu era de ajuns să apari şi să ceri să fii iubită. Care va să zică, nu eram de esenţă divină. Dozele faraonice de iubire pe care le ceream nu erau, care va să zică, îndreptăţite. Avalanşa aceea de „care va să zică" m-a pus în fund.[...]Şi mai grav încă: trebuia să merit dragostea.[...]În plus, simţeam foarte clar că aveam nevoie de iubire în exces: raţia normală nu putea să mă satisfacă. Trebuia să fac în aşa fel încît să merit nişte doze anormale de dragoste. Pe scurt, aveam să mă chinui ca un cîine."

"PROFESORUL: E uluitor. Pe cat e de proasta cand vorbeste cu iubitul, pe atat e de rafinata cand vorbeste cu mine."

"PROFESORUL: Da. O sa dormi in acelasi pat cu Daniel, copila mea. Si e un pat pentru o singura persoana.
MARINA: Cu-atat mai bine! Va fi mai cald.
PROFESORUL: Ai auzit, Daniel: nu pe tine te iubeste, ci temperatura ta."

"PROFESORUL: Nu e rea eternitatea.
MARINA: De ce?
PROFESORUL: Dureaza mult."

"PROFESORUL: Excelent! Imi amintesti de decanul Facultatii de Matematica, pe care l-am intrebat: "Maestre, puteti defini matematica?" Iar el i-a raspuns: "E ceea ce fac matematicienii"."

"PROFESORUL (ridicandu-se brusc): Si-atunci care e? La ce foloseste sa expui o viziune asupra lumii daca lumii nu-i pasa de ea?"

"Daca as fi stiut la ce ma gandesc, presupun ca n-as mai fi devenit scriitor."

"In optzeci si trei de ani de viata n-am intalit o data un om mai bun ca mine. Sunt monstruos de fin, atat de fin incat daca m-as intalni pe mine insumi as vomita."

"Scrisul incepe acolo unde se termina vorbirea si aceasta trecere de la indicibil la dicibil e o mare taina. Vorbirea si scrisul isi iau locul rand pe rand si nu se suprapun niciodata."